Monday, November 08, 2021

Slobozia după 25 de ani

 Au trecut 25 de ani de când am plecat din oraș. Dar legătura cu locurile natale nu s-a rupt niciodată. Am bătut ulițele urbei din mijlocul Câmpiei Române cu nostalgia celui întors acasă după o lungă perioadă de absență rememorând locuri odinioară atât de familiare copilului din mine. Prin obiectivul camerei din buzunar am căutat să prind câteva crâmpeie din ceea ce a rămas după atâta timp și ce au ajuns acele locuri. Poate că unii încă mai au imagini de atunci. Îmi va fi greu să găsesc prin arhiva personală ilustrate vechi cu aceste locuri. Uneori doar în sertarele memoriei ne rămân umbre ale trecutului. Am iubit fotografia pe care probabil am descoperit-o odată cu primul aparat FED de producție sovietică și cumpărat de prin Piața Roșie - "la ruși" - pentru cei ce încă își mai amintesc sintagma folosită prin anii '90 care descria Piața din spatele cinematografului de la Poștă. Am răscolit net-ul să dau de fotograful meu preferat dl. Zupcu, cel care mi-a insuflat pasiunea pentru fotografie și cu greu am dat de un mic articol publicat în presa locală cu mai bine de 10 ani în urmă. Sper să vă placă pictorialul realizat de mine, chiar dacă pentru unii dintre voi imaginea de astăzi a acelor locuri altă dată luminoase au pălit de-a lungul anilor și au rămas doar fantomele unei epoci uitate, îngropate undeva în griul acelor ani de glorie.

 https://adevarul.ro/.../laurentiu-zupcu.../index.html





















Thursday, September 16, 2021

Amar

 E și mai pustiu...
Este din ce în ce mai rău
O viață irosită

Trecură zile, săptămâni
Și vor mai trece multe
Se lasă noaptea parcă și îmi spun
De ce mă lași afară?

M-ai aruncat ca pe-un gunoi
Singurătate-amară...

De aș putea să merg tot înainte
Și să las totul în trecut uitării
Aș lua-o pe un drum abrupt
Lăsând în urmă jalea întristării...

Îmi spun că or să treacă ani
Și poate o să fie bine
Să cred că pot să trec acum
De dorul pentru tine...

Tuesday, September 14, 2021

Un semn...

 Un semn măcar să dai
Să-mi spui că te gândești la mine
Un cel mai scurt mesaj
Să vină de la tine...


Visez cu ochii plânși

La vremurile-n care

Nu era zi fără să-mi scrii

Să te aud era o împăcare


Mai sper cândva să te zăresc

Te caut în mulțime

Deși adânc în suflet urmăresc

Dezamăgire-n profunzime


Nimic din tot ce-a fost

Nu ar conta

De nu te-aș iubit ca un nebun

Draga mea Iulia...

Saturday, September 11, 2021

tăcere

 E sigur târziu în sufletul meu...
Se lasă încet întuneric
Te văd parcă alunecând în gând
Amintiri disecate feeric


Te-am pierdut pe veci

Și nu înțeleg

De ce oare a fost doar o clipă

Ai trecut ca un fulger

Ai fost și-ai plecat...


Am să tac... am să zac...

Și în timp nici eu n-am să-mi plac

Tu să mă ierți de am greșit

Să te iubesc pe veci

Mi-aș fi dorit...


O prăpastie adâncă se cască

Între noi aproape nimic nu rămase

Doar amintiri și poate grimase

Și viața se trece posac

Îți dau pace

Și o spun răspicat

Te-am iubit nebun

Neîncetat..



Oooo Iulia...

Nu te-am uitat 😢

Tuesday, August 24, 2021

a fi

 Au trecut anii și eu m-am schimbat. Parcă mai ieri eram clasa I, nu aveam nici o grijă și nu știam nimic din ceea ce va urma. Și eram fericit cu jocurile copilăriei, alături de prietenul meu Răsvan sau alți copii din blocurile vecine, într-o epocă sumbră a istoriei noastre pe care nu o percepeam câtuși de puțin astfel. Am crescut printre adulți. Părinții, mătuși, unchi, bunici, prieteni de familie. Mulți nu mai sunt... S-au dus în negura veșniciei așa cum ne ducem toți în cele din urmă. Realizez acum și simt cu toată ființa vremelnicia și nimicul din mine. Un fir de nisip într-un Univers infinit. Asta suntem cu toții, o fracțiune de secundă în infinitul timp rămas și necuprins. A trecut o clipă de când primeam cravata de pionier, au trecut clipe de când țineam în brațe pentru prima dată o fată, și alte clipe de când am simțit că iubesc. Nu ne rămâne decât atât: IUBIREA. Știu acum că viața fără iubire nu are sens. Știu acum că e tot ce contează. Ne naștem din iubire, trăim și ar trebui să trăim frumos - dar nu se poate dacă nu iubim. Din păcate venim singuri aici în toată povestea asta de o fracțiune de secundă și plecăm la fel de singuri. Dar măcar atâta cât suntem aici pe acest Pământ să dăruim iubire și să nu fim singuri. E tot ce contează. Fericirea e doar o poveste. E un moment și mai scurt decât o clipire. E doar în mintea noastră, un acel ceva pentru care merită să te lupți, să mergi până la capăt. Chiar și pentru frânturi eu cred că merită să o faci. Sunt, voi fi și am fost...

Monday, August 23, 2021

Exit

 Ce îmi rămâne de făcut?
Eu nu mai văd ieșirea...
Căci  parcă totul este mut
Și îmi aștept pieirea


Nu sunt bine și mă-ntreb

Ce să fac, cum să o dreg?

Totul îmi e tulbure

Viață în obscure...


Dă-mi un semn

Vino aproape

Vreau îndemn

Nu sta departe


Simt cum mă prăbușesc

Nu-mi mai găsesc ființa

Cum am să reușesc

Să îmi recapăt conștiința


Îmi vine să urlu de durere

Sufletu-mi chinuit de neputere

Cad în adânc ca o nălucă

Sunt toate gata să se ducă

În întuneric și neant

Nimic nu mai e important


Alunec către infinit

O știu prea bine

E calea către un sfârșit

Și izbăvirea nu mai vine...

Monday, August 09, 2021

O zi

De ce Doamne m-ai făcut așa?
Ce ai vrut TU cu viața mea?
Nu mai sunt eu... nu-mi aparțin
Plutesc precum o frunză de pelin...


Săpată-n munte o grotă caut în pustiu

Să zac, să plâng, să nu mai fiu.

Lăsând în urmă toate nerostite

Sătul de toate zilele cumplite


Să mușc aș vrea din piatră seacă

Să urlu ca un animal de-odată

Dar sunetul să fie mut

Pentru toți oamenii cu chip de lut


Și nepătruns gândul amar

Să zbor înalt peste hotar

Aripi întinse larg pe cer

Văzând cât e de efemer

Cădeam pustiu în neființă

Scăpam de orice suferință


Aiurea mă gândesc că pot

Să scap de toate și de tot

E doar iluzie deșartă

Viața e lungă și nu iartă...


Te luptă deci chiar de nu poți

Ridică-te cu tot cu greutăți

Dă-i înainte și aleargă

Nu încerca - ci fă să meargă


Povețe singuri ne găsim mereu

Să le urmăm însă e greu

Să te lași pradă deznădejdii

E mai ușor decât remedii

Gândite să te lumineze

Și nicidecum să ruineze


Mai trece-o zi

Îmi spun în șoaptă

Mai pot să cred

Mai pot să sper

Deși e totul efemer....

Saturday, August 07, 2021

Noapte bună

 Și scriu
Îmi scriu mie peste ani...
Să îmi aduc aminte
Atâta tot.


Să știu ce-am fost

Și ce-am rămas

În umbra marelui popas

În viața ce a fost

Și tinerețea ce s-o dus


Te treci și tu în zare

Precum se ofilește-o floare

Trec anii ca nebunii

Se ard pustiu precum cărbunii


Cenușă doar plutește-acum

E ca o ceață și e fum

Vor trece anii peste tot

Eu nu mai sunt

M-am dus de tot

Trecui cu luntrea dincolo

Mă minunam de ce-i ACOLO


Dar încă sunt aici și-mi spun

Că aș putea să fiu mai bun

Că sunt atâtea de trăit

Și tot atâta de iubit


E tot ce cred că mai contează

Deși nimic nu-mi sugerează

Că ar putea să fie bine

Tare mă tem însă de mine...


Cum am să fac din nou o gafă

Ca multe altele ce-au fost

Mai trag pe gât încă-o carafă

Și-mi spun: Doamne, cât am fost de prost!


Dar ăsta sunt

Și nu-mi ajung defel

Poate că-i doar un amănunt

Dar nu văd cum aș fi altfel.


E prea târziu acum

Și nu am să mai spun

Decât un Noapte bună

Uitându-mă la lună...

Friday, August 06, 2021

Visare

 E greu să mai pricep ceva
Mi-i părul alb și-aș bea ceva
De sete nu de altceva...



Sau poate că e prea târziu

O noapte lină și-i pustiu

Doar liniștea îmi e aproape

Singurătatea nu-i departe



Să treacă dară anii zic

Mai am de așteptat un pic

Să aflu dar pe cineva

Aproape de inima mea



Târziu cândva în timp

Lumina va surâde anotimp

În negura vremii

Și viforul iernii



Închid fereastra

Și mă scufund în vis

Să treacă sper și vara asta

Să nu mai zică nimeni BIS

Thursday, June 24, 2021

un pahar...

 Atât de singur...
un pahar 
Trecu o zi
din multul ce a mai rămas.


O zi ca toate celelalte.

Anost, plictisitor, neîmplinit.


Să fie oare eu?

Să fie-așa pe veci?


Mă trece-un fior și mă cutremur

Îmi e teamă


Trecut-au anii

De pomană


Unde ești TU?

Te-am căutat mereu,

Și tot mai sper să te găsesc

Și mă întreb ce am?

Ce îmi lipsește?


Să fiu probabil tot

Să fiu întreg...


Refuz să cred că doar atât se poate

Neg tot și nu vreau să accept

Mi-i dor și urlu în singurătate

M-am săturat să tot aștept


Și singur îmi spun Noapte bună

Și în curând și La mulți ani

Venit-ai singur pe această lume

Te duci dar singur în NEANT.

Monday, May 24, 2021

Două vorbe

Două vorbe îți mai spun...
Ce zic eu? Aș spune sute
Însă tare mult mă doare
C-am spus vrute și nevrute.


Vorbele sunt apă-n vânt

Ca și cele ce aștern

Faptele în schimb rămân

Și cu grijă eu le cern


Dară fapte fură toate

Cele ce ți-am arătat

Nu au fost acelea șoapte

Or fi fost de lepădat...


Nu știu sincer draga mea

De am fost vreodată bun

Pentru tine, pentru ea

Poate-oi fi un pic nebun


Însă crede-mă când spun

Inima îmi bate tare

O aud, o simt taifun

Nici nu știu dacă e mare


Dar e poate tot ce am

Altceva nu pot să dau

Al iubirii sclav luptam

Să te am și să te iau


Pe vecie lângă mine

Să trăim în armonie


N-o fi viața numai miere

Ba mai e câte-o durere

Câte-o piedică ici-colo

Te ridici și nu mergi solo


Nu ai vrut o clipă însă

Să mă crezi că s-ar putea

Doar rațiunea ține-o strânsă

Și agață-te de ea.


Bine ai să fii și-așa

Nu zic ba că-mi este clar

Viața ne va arăta

Că nu am avut habar


Ce înseamnă să mă pierd

Și să ard ca lumânare

Încercând să o dezmierd

Așteptând o alinare...


Știu că prea puțin îți pasă

Versuri, vorbe-au fost și sunt

Cum ai spus odată-n casă

Dragule, meriți mai mult


Tu te du în drumul tău

Și mă lasă cu-ale mele

Nu ai fost vreodată, zău

Pregătită pentru ele.

Sunday, May 09, 2021

În parc

 Sunt singur pe o bancă în parc...
Ascult Al Bano & Romina și privesc.
Privesc în gol și mă gândesc
Și mă gândesc la tot și la nimic...

Versuri într-o limbă latină îmi picură-n urechi
Și eu sunt departe... tot mai departe
De parcă timpul ar sta pe loc și viața asemenea.


Fărâme de viață... fărâme din eu...
Natura neclintită
Cuvinte fără sens.

Tu nu mai ești... nu mai exiști ori ești departe
Nu-mi trebuiești nu te mai vreau
Nu te mai simt, nu te cunosc...

O briză de Mai adie printre frunze
Mi-i sufletul greu... mi-i tot mai greu cu mine însumi...
Aș vrea ceva și totuși nu știu.
Nu știu ce pot, nu știu cât pot ori ce mai vreau.

Nonsens și fără rost sunt toate trecătoare
Fir de nisip în infinit ocean
Al unor vieți pierdute




Tuesday, March 02, 2021

Mea culpa

Atât e de ușor să strici
Cum nici nu ai idee...
Să construiești e provocarea
Și să păstrezi ce ai e realizarea


Mă iartă deci pentru a 'n'-a oară

Mi-i sufletul chircit de remușcare

Impuls al clipei într-o sară

Făcut-am din nimic o inutilă acuzare



Mi-i poate strâmb și mie uneori

Și lucrurile-mi par cum nu sunt

Greșesc căci a greși e pentru muritori

Nu sunt decât un simplu om pe-acest Pământ



Nu am să-ți spun dulcegării de dor

Sătulă ești de astfel de prostii

Și nici vreun vers nu va aduce-un fior

Sunt poate doar copilării



Doar îmi exprim regretul pentru tot ce-am spus

De mă vei crede tu sau Cel de Sus



Nu da în mine, nu huli

Știu foarte bine că te pierd astfel

Și vinovat sunt numai eu dealtfel



Atât eu am avut de spus

De-ai să mă vrei alături sunt dispus

Și îmi asum deopotrivă și 'răsplata'

N-am să mă aștept să-mi sari de-a gata

Wednesday, February 10, 2021

Good night world

 I'm not actually loved

Sometimes I wonder if I ever was...

Probably not.

I simply feel used.


Fukcking feeling of being used, not wanted or desired.

It's just that life is not fair my friend

You can be good and give all your have, but so seldom it happens that you get back what you expect. This is  the predicament in LOVE - someone said the feeling or how you wanna call it it's only for poets. So true!


If there is a God out there and as Bible says love is what's important for me it must of been only a dream. A disappointment....


So be good as much as you can. Maybe it will be something waiting for everybody at some point. Who knows?


Life is long but also short.


Good night world!