Ce ai vrut TU cu viața mea?
Nu mai sunt eu... nu-mi aparțin
Plutesc precum o frunză de pelin...
Săpată-n munte o grotă caut în pustiu
Să zac, să plâng, să nu mai fiu.
Lăsând în urmă toate nerostite
Sătul de toate zilele cumplite
Să mușc aș vrea din piatră seacă
Să urlu ca un animal de-odată
Dar sunetul să fie mut
Pentru toți oamenii cu chip de lut
Și nepătruns gândul amar
Să zbor înalt peste hotar
Aripi întinse larg pe cer
Văzând cât e de efemer
Cădeam pustiu în neființă
Scăpam de orice suferință
Aiurea mă gândesc că pot
Să scap de toate și de tot
E doar iluzie deșartă
Viața e lungă și nu iartă...
Te luptă deci chiar de nu poți
Ridică-te cu tot cu greutăți
Dă-i înainte și aleargă
Nu încerca - ci fă să meargă
Povețe singuri ne găsim mereu
Să le urmăm însă e greu
Să te lași pradă deznădejdii
E mai ușor decât remedii
Gândite să te lumineze
Și nicidecum să ruineze
Mai trece-o zi
Îmi spun în șoaptă
Mai pot să cred
Mai pot să sper
Deși e totul efemer....
No comments:
Post a Comment