Ce îmi rămâne de făcut?
Eu nu mai văd ieșirea...
Căci parcă totul este mut
Și îmi aștept pieirea
Eu nu mai văd ieșirea...
Căci parcă totul este mut
Și îmi aștept pieirea
Nu sunt bine și mă-ntreb
Ce să fac, cum să o dreg?
Totul îmi e tulbure
Viață în obscure...
Dă-mi un semn
Vino aproape
Vreau îndemn
Nu sta departe
Simt cum mă prăbușesc
Nu-mi mai găsesc ființa
Cum am să reușesc
Să îmi recapăt conștiința
Îmi vine să urlu de durere
Sufletu-mi chinuit de neputere
Cad în adânc ca o nălucă
Sunt toate gata să se ducă
În întuneric și neant
Nimic nu mai e important
Alunec către infinit
O știu prea bine
E calea către un sfârșit
Și izbăvirea nu mai vine...
No comments:
Post a Comment