În parc

 Sunt singur pe o bancă în parc...
Ascult Al Bano & Romina și privesc.
Privesc în gol și mă gândesc
Și mă gândesc la tot și la nimic...

Versuri într-o limbă latină îmi picură-n urechi
Și eu sunt departe... tot mai departe
De parcă timpul ar sta pe loc și viața asemenea.

Fărâme de viață... fărâme din eu...
Natura neclintită
Cuvinte fără sens.

Tu nu mai ești... nu mai exiști ori ești departe
Nu-mi trebuiești nu te mai vreau
Nu te mai simt, nu te cunosc...

O briză de Mai adie printre frunze
Mi-i sufletul greu... mi-i tot mai greu cu mine însumi...
Aș vrea ceva și totuși nu știu.
Nu știu ce pot, nu știu cât pot ori ce mai vreau.

Nonsens și fără rost sunt toate trecătoare
Fir de nisip în infinit ocean
Al unor vieți pierdute