Adonis

Nu sunt Adonis

Ori tu vreo Venus din Milet,

Dar te iubesc nespus de ca și cum n-ar exista

Nimic pe lumea asta împotriva ta

E greu dar sincer

Îți mărturisesc că sunt nebun,

Un pic prostesc

Eu stau și judec și mă tot foiesc

Și mă întreb pe drept unde greșesc

Te rog îmi iartă

Păcate ale mele

Te rog îmi iartă rătăciri de jad

Pe tine te ador în orișicare clipă

De-ar fi să mor

Pe tine te doresc

Alături la căpătâi c-o lumânare

De nu s-ar întâmpla îți jur

Eu singur am să-ți fiu cărare

În viața asta veșnic căpătâi

Îmi iartă deci greșelile umane

Și mă așteaptă cu înțelegere îți cer

Nu sunt perfect și asta uneori mă doare

Sunt doar un om

Pe lume efemer