Monday, May 24, 2021

Două vorbe

Două vorbe îți mai spun...
Ce zic eu? Aș spune sute
Însă tare mult mă doare
C-am spus vrute și nevrute.


Vorbele sunt apă-n vânt

Ca și cele ce aștern

Faptele în schimb rămân

Și cu grijă eu le cern


Dară fapte fură toate

Cele ce ți-am arătat

Nu au fost acelea șoapte

Or fi fost de lepădat...


Nu știu sincer draga mea

De am fost vreodată bun

Pentru tine, pentru ea

Poate-oi fi un pic nebun


Însă crede-mă când spun

Inima îmi bate tare

O aud, o simt taifun

Nici nu știu dacă e mare


Dar e poate tot ce am

Altceva nu pot să dau

Al iubirii sclav luptam

Să te am și să te iau


Pe vecie lângă mine

Să trăim în armonie


N-o fi viața numai miere

Ba mai e câte-o durere

Câte-o piedică ici-colo

Te ridici și nu mergi solo


Nu ai vrut o clipă însă

Să mă crezi că s-ar putea

Doar rațiunea ține-o strânsă

Și agață-te de ea.


Bine ai să fii și-așa

Nu zic ba că-mi este clar

Viața ne va arăta

Că nu am avut habar


Ce înseamnă să mă pierd

Și să ard ca lumânare

Încercând să o dezmierd

Așteptând o alinare...


Știu că prea puțin îți pasă

Versuri, vorbe-au fost și sunt

Cum ai spus odată-n casă

Dragule, meriți mai mult


Tu te du în drumul tău

Și mă lasă cu-ale mele

Nu ai fost vreodată, zău

Pregătită pentru ele.

Sunday, May 09, 2021

În parc

 Sunt singur pe o bancă în parc...
Ascult Al Bano & Romina și privesc.
Privesc în gol și mă gândesc
Și mă gândesc la tot și la nimic...

Versuri într-o limbă latină îmi picură-n urechi
Și eu sunt departe... tot mai departe
De parcă timpul ar sta pe loc și viața asemenea.


Fărâme de viață... fărâme din eu...
Natura neclintită
Cuvinte fără sens.

Tu nu mai ești... nu mai exiști ori ești departe
Nu-mi trebuiești nu te mai vreau
Nu te mai simt, nu te cunosc...

O briză de Mai adie printre frunze
Mi-i sufletul greu... mi-i tot mai greu cu mine însumi...
Aș vrea ceva și totuși nu știu.
Nu știu ce pot, nu știu cât pot ori ce mai vreau.

Nonsens și fără rost sunt toate trecătoare
Fir de nisip în infinit ocean
Al unor vieți pierdute