Te-aș lua în brațe, ți-aș spune vorbe dulci,
Ne-am săruta cu patos prin așternuturi ca bezmetici
Și te-aș iubi cum nimeni nu te-a iubit vreodată
Cu disperare oarbă al tău aș fi iar tu a mea îndată.
Așteaptă dară, clipa va veni din nou
Voi fi aici întocmai trimițând ecou
Nu trece clipă fără-a mă gândi la tine
Iubita mea, ești totul pentru mine.
Ești mamă poate cum puține sunt
Te înțeleg și vreau să-ți fiu aproape
Sunt poate clipe-n care-s singur așteptând
Dar nu le-aș duce chiar pe toate...
E nou, e greu și viața însăși trece
O goană-n timp e toată ist poveste
Nu o lăsa ca pe o piatră rece
Răbdare și speranță e tot ce ocrotește.
Eu doar atât îți cer – tu stai cuminte
Încredere să ai și ia aminte
Te-aștept și cred în tine c-ai să fii
Iubirea cea din urmă ai să-mi vii
De nu va fi așa tot merită să sper
Ca un poet cu părul sur, boem bătrân
Voi merge înainte fără fler
Îl dau deoparte că-i hapsân
Tu râzi și veselă să fii mereu
Lași oboseala pentru altă dată
Va trece tot, nu spui: Văleu!
Copii tăi vor crește-îndată.
Și-aproape îți vor fi pe viață
Alături ori aiurea-n lumea asta mare
Un telefon de Paști ori o povață
La masa ta în zi de sărbătoare.
Și singură de-ai fi atunci în restul vremii
Nu mi-aș dori nicicând și nici nu e firesc
Un loc oricât de mic în sufletul tău mare
De mi-ai păstra atunci eu nu te-aș mai uita
Te-aș săruta din nou prin așternuturi albe
Și încă te-aș iubi cum nimeni nu te-a mai iubit vreodată
Te-aș lua în brațe, în păr ți-ar pune flori și salbe
Și-am răsfoi-împreună amintiri decolorate
