Trecere

 Vorbește-mi vântule, vorbește-mi tu ploaie

Vorbiți-mi voi forțe-ale naturii

Și dați-mi putere să merg mai departe!

Trezește-mă Doamne din negura vieții 

Alungă-mi o dată umbra tristeți

Fă-mă o planetă sau poate o piatră 

De ape și vânt spulberate

Sau poate un fir de nisip, un grăunte

Fără suflare existențe mărunte 

Am iubit, iubesc dar mă iartă deci soartă 

Amarul în van mă apasă și iată

Cum trece din nou fecunda uimire

Căci încă mai sunt

Ființă iubire

Un suflet strivit

Atât mi-a rămas

Când tu ai plecat 

Rămân fără glas

Rămân fără tine, rămân fără NOI

O cale spre vise în doi...

Un mizer diafan clocot și urlet de fiară

Mă încearcă acum astă seară 

Aș gusta cu nesaț din noaptea amară...

Te las veșnicie în urmă

Trezește-mă dar în penumbră