Vorbește-mi vântule, vorbește-mi tu ploaie
Vorbiți-mi voi forțe-ale naturii
Și dați-mi putere să merg mai departe!
Trezește-mă Doamne din negura vieții
Alungă-mi o dată umbra tristeți
Fă-mă o planetă sau poate o piatră
De ape și vânt spulberate
Sau poate un fir de nisip, un grăunte
Fără suflare existențe mărunte
Am iubit, iubesc dar mă iartă deci soartă
Amarul în van mă apasă și iată
Cum trece din nou fecunda uimire
Căci încă mai sunt
Ființă iubire
Un suflet strivit
Atât mi-a rămas
Când tu ai plecat
Rămân fără glas
Rămân fără tine, rămân fără NOI
O cale spre vise în doi...
Un mizer diafan clocot și urlet de fiară
Mă încearcă acum astă seară
Aș gusta cu nesaț din noaptea amară...
Te las veșnicie în urmă
Trezește-mă dar în penumbră
