Amar

 E și mai pustiu...
Este din ce în ce mai rău
O viață irosită

Trecură zile, săptămâni
Și vor mai trece multe
Se lasă noaptea parcă și îmi spun
De ce mă lași afară?

M-ai aruncat ca pe-un gunoi
Singurătate-amară...

De aș putea să merg tot înainte
Și să las totul în trecut uitării
Aș lua-o pe un drum abrupt
Lăsând în urmă jalea întristării...

Îmi spun că or să treacă ani
Și poate o să fie bine
Să cred că pot să trec acum
De dorul pentru tine...

Un semn...

 Un semn măcar să dai
Să-mi spui că te gândești la mine
Un cel mai scurt mesaj
Să vină de la tine...

Visez cu ochii plânși

La vremurile-n care

Nu era zi fără să-mi scrii

Să te aud era o împăcare

Mai sper cândva să te zăresc

Te caut în mulțime

Deși adânc în suflet urmăresc

Dezamăgire-n profunzime

Nimic din tot ce-a fost

Nu ar conta

De nu te-aș iubit ca un nebun

Draga mea Iulia...

tăcere

 E sigur târziu în sufletul meu...
Se lasă încet întuneric
Te văd parcă alunecând în gând
Amintiri disecate feeric

Te-am pierdut pe veci

Și nu înțeleg

De ce oare a fost doar o clipă

Ai trecut ca un fulger

Ai fost și-ai plecat...

Am să tac... am să zac...

Și în timp nici eu n-am să-mi plac

Tu să mă ierți de am greșit

Să te iubesc pe veci

Mi-aș fi dorit...

O prăpastie adâncă se cască

Între noi aproape nimic nu rămase

Doar amintiri și poate grimase

Și viața se trece posac

Îți dau pace

Și o spun răspicat

Te-am iubit nebun

Neîncetat..

Oooo Iulia...

Nu te-am uitat 😢